mandarin
Vezi și : Mandarin, mandarín |
Etimologie
Din franceză mandarin.
Pronunție
- AFI: /man.da'rin/
Substantiv
Declinarea substantivului mandarin | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mandarin | mandarini |
Articulat | mandarinul | mandarinii |
Genitiv-Dativ | mandarinului | mandarinilor |
Vocativ | - | - |
- (ist.) funcționar public din ierarhia superioară a Chinei feudale.
- (fig. și ir.) cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
înalt funcționar din vechea Chină, din Indochina și Coreea
|
|
Etimologie
Din mandarină.
Substantiv
Declinarea substantivului mandarin | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mandarin | mandarini |
Articulat | mandarinul | mandarinii |
Genitiv-Dativ | mandarinului | mandarinilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) (Citrus reticulata sau Citrus x nobilis) arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
arbust
Referințe
(magyar)
Etimologie
- (istorie) Inevitabil din portugheză mandarim, mandarij, care provine din malaieziană menteri, manteri < sanscrită मन्त्रिन् (mantrin, „ministru, consilier”), din मन्त्र (mantra, „consiliu, sfat, mantra”) + -इन् (-in).
- (botanică) Inevitabil din franceză mandarine.
Pronunție
- AFI: /'mɒndɒrin/
Substantiv
mandarin, pl. mandarinok