manière

Vezi și : maniere, maniéré, maniére

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie maniere, care provine din franceză veche maniere, meniere, manere < latină populară *manāria, din latină manuārius („aparținând mâinii”), sau, din franceză veche manier, din aceeași sursă.

Înrudit cu catalană manera, occitană manièra, portugheză maneira, română manieră și spaniolă manera.

Pronunție

• AFI: /ma.njɛʁ/
  •  Audio^fișier
• (Louisiana) AFI: /mɔ̃jæ(ɾ)/

Substantiv

manière f., manières pl.

1. manieră, comportare, ținută

   Selon ma manière de voir, de penser.

2. fel, mod

   une autre manière de vivre

Sinonime

• 1-2: façon, magne

Cuvinte derivate

• maniéré
• maniérer
• manières
• maniérisme
• maniériste

Cuvinte apropiate

• main

Locuțiuni

locuțiuni

à la manière de avoir la manière avoir les belles manières bonnes manières de la belle manière, de la bonne manière de manière à de manière générale de manière que

de toute manière en manière de faire des manières manière de parler manière noire par manière de par manière d'acquit une manière de

Etimologie

Din maniérer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru maniérer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru maniérer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru maniérer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru maniérer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru maniérer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire