maniacă

română

Etimologie

Din maniac.

Pronunție

• AFI: /ma.ni'a.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului maniacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	maniacă	maniace
Articulat	maniaca	maniacele
Genitiv-Dativ	maniacei	maniacelor
Vocativ	maniaco	maniacelor

1. persoană care suferă de o manie; (p.ext.) persoană care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online