tipicară

română

Etimologie

Din tipicar.

Pronunție

• AFI: /ti.pi'ka.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tipicară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tipicară	tipicare
Articulat	tipicara	tipicarele
Genitiv-Dativ	tipicarei	tipicarelor
Vocativ	tipicaro	tipicarelor

1. persoană care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; persoană care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; persoană formalistă, pedantă.
2. ( spec.) persoană care se ține strict de tipicul bisericesc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• captării
• căpițări
• crăpații

Referințe

• DEX '98 via DEX online