mantă

română

Etimologie

Din franceză mante.

Pronunție

• AFI: /'man.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului mantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mantă	mante
Articulat	manta	mantele
Genitiv-Dativ	mantei	mantelor
Vocativ	mantă	mantelor

1. (înv.) mantie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amant
• mănat

Referințe

• DEX '98 via DEX online