martalog

română

Etimologie

Din turcă martoloz „marinar creștin de pe Dunăre”.

Pronunție

• AFI: /mar.ta'log/

Substantiv

Declinarea substantivului martalog
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	martalog	martalogi
Articulat	martalogul	martalogii
Genitiv-Dativ	martalogului	martalogilor
Vocativ	martalogule	martalogilor

1. (mai ales la pl.) slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor vamale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online