matrița

română

Etimologie

Din matriță.

Pronunție

• AFI: /ma.tri'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului matrița
Infinitiv	a matrița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	matrițez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să matrițeze
Participiu	matrițat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe.

Cuvinte derivate

• matrițare
• matrițat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• măritat

Referințe

• DEX '98 via DEX online