os
Vezi și : -os |
Etimologie
Din latină ossum.
Pronunție
- AFI: /os/
Substantiv
Declinarea substantivului os | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | os | oase |
Articulat | osul | oasele |
Genitiv-Dativ | osului | oaselor |
Vocativ | osule | oaselor |
- element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă.
- os sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc.
- (fig.) (la pl.) trup; ființă, făptură.
- (fig.) neam, familie, viță.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A (-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea
- A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi
- A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab
- A (-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit
- Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc
- A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva
- A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine
- A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit
- (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(Gaeilge)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
os
- cerb (mamifer)