meló

Vezi și : melo, melo-, Melo, mélo, mělo, mélo-, mēļo

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche, care provine din latină târzie mēlō, mēlōnem, forma scurtă pentru mēlopepō < greacă antică μηλοπέπων (mēlopépōn, „pepene”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /meˈlo/
• (central, oriental) AFI: /məˈlo/

Substantiv

meló m., melons pl.

1. (bot.) pepene (plantă)
2. (bot.) pepene (fruct)

Sinonime

• 1: (bot.) melonera

Cuvinte derivate

• melonar
• melonet

Cuvinte compuse

cuvinte compuse

meló bif meló cosit meló d'aigua, meló de moro, meló d'Alger meló d'olor meló de bac meló de carn meló de cristià meló de grad'arròs meló de l'hàbit meló de la mala cara

meló de la Xina meló de moro meló de peça de formatge meló de pell de granota meló de pinyol de blat meló de tot l'any meló embarriolat meló eriçó meló escrit meló fei

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

maghiară

(magyar)

Etimologie

Probabil din idiș מלאכה (melokhe, „muncă, lucru, serviciu”).

Pronunție

• AFI: /ˈmɛloː/

Substantiv

meló, pl. melók

1. (fam.) muncă, lucru, serviciu

Sinonime

• munka

Cuvinte derivate

• melós
• melózik

Referințe

• Wiktionary
• Wikiszótár

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din melar.

Pronunție

• AFI: /meˈlo/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la preterit indicativ pentru melar.
2. forma de persoana a III-a singular la preterit indicativ pentru melar.