memento

română

Etimologie

Din franceză mémento.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului memento
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	memento	mementouri
Articulat	mementoul	mementourile
Genitiv-Dativ	mementoului	mementourilor
Vocativ	mementoule	mementourilor

1. semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva; (p.ext.) aducere-aminte.
2. mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată, un nume, o problemă etc.
3. carte, de obicei de format mic, care rezumă esențialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, științe; memorator.
4. listă a spectacolelor și conferințelor, publicată în presa cotidiană.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online