rezuma
română
Etimologie
Din franceză résumer.
Pronunție
- AFI: /re.zu'ma/
Verb
| Conjugarea verbului rezuma | |
| Infinitiv | a rezuma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rezum |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rezume |
| Participiu | rezumat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri.
- (v.refl.) a se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu...
- (v.tranz.) a cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online