miștocară

română

Etimologie

Din miștocar.

Pronunție

• AFI: /miʃ.to'ka.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului miștocară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miștocară	miștocare
Articulat	miștocara	miștocarele
Genitiv-Dativ	miștocarei	miștocarelor
Vocativ	miștocaro	miștocarelor

1. (arg.) persoană care ironizează ceva sau pe cineva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căsătorim

Referințe

• DEX '98 via DEX online