migmă

română

Etimologie

Din neogreacă μιγμα (migma) < latină migma.

Pronunție

• AFI: /'mig.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului migmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	migmă	migme
Articulat	migma	migmele
Genitiv-Dativ	migmei	migmelor
Vocativ	migmă	migmelor

1. (înv.) amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online