milogire

română

Etimologie

Din a (se) milogi.

Pronunție

• AFI: /mi.lo'ʤi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului milogire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	milogire	milogiri
Articulat	milogirea	milogirile
Genitiv-Dativ	milogirii	milogirilor
Vocativ	milogire	milogirilor

1. (rar) acțiunea de a se milogi și rezultatul ei: lamentare, tânguire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online