mima

română

Etimologie

Din franceză mimer.

Pronunție

• AFI: /mi'ma/

Verb

Conjugarea verbului mima
Infinitiv	a mima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mimeze
Participiu	mimat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim.
2. (v.tranz.) a imita gesturile, apucăturile cuiva.

Cuvinte derivate

• mimant
• mimare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online