minciunea
română
Etimologie
Din minciună + sufixul -ea, -ică.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului minciunea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minciunea | minciunele |
| Articulat | minciuneaua | minciunelele |
| Genitiv-Dativ | minciunelei | minciunelelor |
| Vocativ | minciunea | minciunelelor |
- diminutiv al lui minciună.
- (mai ales la pl.) prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online