minimă
română
Etimologie
Din minim.
Pronunție
- AFI: /mi'ni.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului minimă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minimă | minime |
| Articulat | minima | minimele |
| Genitiv-Dativ | minimei | minimelor |
| Vocativ | minimo | minimelor |
- (spec.) cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă.
- centru de joasă presiune atmosferică.
- categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online