minunăție

română

Etimologie

Din minunat + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /mi.nu.nə'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului minunăție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	minunăție	minunății
Articulat	minunăția	minunățiile
Genitiv-Dativ	minunăției	minunățiilor
Vocativ	minunăție	minunățiilor

1. minune.
2. minune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online