minunat
Etimologie
Din a (se) minuna.
Pronunție
- AFI: /mi.nu'nat/
Adjectiv
Declinarea adjectivului minunat | ||
Singular | Plural | |
Masculin | minunat | minunați |
Feminin | minunată | minunate |
Neutru | minunat | minunate |
- (adesea adverbial) care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); (p.ext.) care uimește prin frumusețe; încântător, splendid.
- foarte bun, excepțional.
- (în basme) care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale.
- vrăjit, fermecat.
- mirat, surprins.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online