miocen

română

Etimologie

Din franceză miocène.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului miocen
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miocen	miocene
Articulat	miocenul	miocenele
Genitiv-Dativ	miocenului	miocenelor
Vocativ	miocenule	miocenelor

1. epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului miocen
	Singular	Plural
Masculin	miocen	mioceni
Feminin	miocenă	miocene
Neutru	miocen	miocene

1. care aparține miocenului, privitor la miocen; miocenic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online