mirt
Etimologie
Din latină myrtus. Confer franceză myrte, germană Myrte.
Pronunție
- AFI: /mirt/
Substantiv
Declinarea substantivului mirt | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mirt | mirți |
Articulat | mirtul | mirții |
Genitiv-Dativ | mirtului | mirților |
Vocativ | - | - |
- (bot.) (Myrtus communis) arbust decorativ din regiunile meridionale, cu frunze persistente, cu flori mici, albe, parfumate și cu lemnul prețios.
Sinonime
- (bot.) (înv.) mirsină
Cuvinte apropiate
Traduceri
arbust
|
|