română

Etimologie

Din mocancă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /mo.kən'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mocăncuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mocăncuță mocăncuțe
Articulat mocăncuța mocăncuțele
Genitiv-Dativ mocăncuței mocăncuțelor
Vocativ mocăncuță mocăncuțelor
  1. diminutiv al lui mocancă.


Traduceri

Anagrame

Referințe