mocancă

română

Etimologie

Din mocan + sufixul -că.

Pronunție

• AFI: /mo'kan.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului mocancă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mocancă	mocance
Articulat	mocanca	mocancele
Genitiv-Dativ	mocancei	mocancelor
Vocativ	mocancă	mocancelor

1. femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan; mocăniță.
2. (la sg.; art.) numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească.

Cuvinte derivate

• mocăncuță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comanac

Referințe

• DEX '98 via DEX online