monism

română

Etimologie

Din franceză monisme.

Pronunție

• AFI: /mo'nism/

Substantiv

Declinarea substantivului monism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monism	invariabil
Articulat	monismul	invariabil
Genitiv-Dativ	monismului	invariabil
Vocativ	monismule	invariabil

1. concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; (p.gener.) orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online