monorefringență
română
Etimologie
Din franceză monoréfringence.
Pronunție
- AFI: /mo.no.re.frin'ʤen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului monorefringență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monorefringență | monorefringențe |
| Articulat | monorefringența | monorefringențele |
| Genitiv-Dativ | monorefringenței | monorefringențelor |
| Vocativ | monorefringență | monorefringențelor |
- (fiz.) proprietate a unei substanțe de a emite o singură rază refractată pentru fiecare rază incidentă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online