incident
Etimologie
Din franceză incident.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului incident | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | incident | incidente |
| Articulat | incidentul | incidentele |
| Genitiv-Dativ | incidentului | incidentelor |
| Vocativ | incidentule | incidentelor |
- întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni.
- greutate, dificultate.
- obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului incident | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | incident | incidenți |
| Feminin | incidentă | incidente |
| Neutru | incident | incidente |
- (despre cuvinte sau propoziții) care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online