muștarieră

română

Etimologie

Din muștar + sufixul -ieră (după franceză moutardier sau după modelul unor cuvinte ca untieră, scrumieră).

Pronunție

• AFI: /muʃ.ta.ri'e.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului muștarieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muștarieră	muștariere
Articulat	muștariera	muștarierele
Genitiv-Dativ	muștarierei	muștarierelor
Vocativ	muștarieră	muștarierelor

1. vas special în care se păstrează muștarul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mărturisea

Referințe

• DEX '98 via DEX online