muștar
 Vezi și : mustar, mustár
|
 |
 |
 |
Etimologie
Din maghiară mustár, care provine din franceză veche moustarde < latină mustum.
Pronunție
- AFI: /muʃ'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului muștar | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | muștar | muștaruri |
| Articulat | muștarul | muștarurile |
| Genitiv-Dativ | muștarului | muștarurilor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) (s.m., defectiv de plural) (Brassica, Sinapis) nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde.
- Muștar alb.
- Muștar negru.
- (s.n. p. restr.) sămânța muștarului, întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice.
- (gastr.) (s.n.) condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc.
Sinonime
- Brassica sinapis: (bot.) (reg.) hrenoasă, rapiță de câmp, rapiță sălbatică
- Sinapis sau Brassica alba: (bot.) (reg.) rapiță albă
- Sinapis sau Brassica nigra: (bot.) (reg.) rapiță de muștar
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- (fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
semințe
|
condiment
|
|