mutelcă

română

Etimologie

Din poloneză muterka, ucraineană мутeрка (muterka).

Pronunție

• AFI: /mu'tel.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului mutelcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mutelcă	mutelci
Articulat	mutelca	mutelcile
Genitiv-Dativ	mutelcii	mutelcilor
Vocativ	mutelcă	mutelcilor

1. piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online