îmbuca

română

Etimologie

Din latină * imbuccare (< bucca „gură”).

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu'ka/

Verb

Conjugarea verbului îmbuca
Infinitiv	a îmbuca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îmbuc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbuce
Participiu	îmbucat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată.
2. (v.refl.) (despre piese) a intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni.

Cuvinte derivate

• îmbucare
• îmbucătură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cambiu
• buimac
• cuibam

Referințe

• DEX '98 via DEX online