muzicalitate

română

Etimologie

Din franceză musicalité.

Pronunție

  • AFI: /mu.zi.ka.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
muzicalitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muzicalitate invariabil
Articulat muzicalitatea invariabil
Genitiv-Dativ muzicalității invariabil
Vocativ muzicalitate invariabil
  1. caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă.


Traduceri

Referințe