năbușire

română

Etimologie

Din năbuși.

Pronunție

• AFI: /nə.bu'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului năbușire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năbușire	năbușiri
Articulat	năbușirea	năbușirile
Genitiv-Dativ	năbușirii	năbușirilor
Vocativ	năbușire, năbușireo	năbușirilor

1. acțiunea de a năbuși și rezultatul ei.

Traduceri

acțiunea de a năbuși