năbușire
română
Etimologie
Din năbuși.
Pronunție
- AFI: /nə.bu'ʃi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului năbușire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năbușire | năbușiri |
| Articulat | năbușirea | năbușirile |
| Genitiv-Dativ | năbușirii | năbușirilor |
| Vocativ | năbușire, năbușireo | năbușirilor |
- acțiunea de a năbuși și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a năbuși