năruire
română
Etimologie
Din nărui.
Pronunție
- AFI: /nə.ru'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului năruire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năruire | năruiri |
| Articulat | năruirea | năruirile |
| Genitiv-Dativ | năruirii | năruirilor |
| Vocativ | năruire, năruireo | năruirilor |
- acțiunea de a nărui și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a nărui