nărui
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /nə.ru'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) nărui | |
| Infinitiv | a (se) nărui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) nărui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) năruie |
| Participiu | năruit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; (spec.) a (se) ruina.
- (v.refl.) (despre ființe) a se prăbuși cu toată greutatea corpului; (p.ext.) a muri (prăbușindu-se).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online