Etimologie

Din slavă (veche) neukŭ.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
năuc
Singular Plural
Masculin năuc năuci
Feminin năucă năuce
Neutru năuc năuce
  1. (adesea substantivat) amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit.
  2. (înv. și pop.) nătâng, prost, nepriceput.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe