buimac

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /buj'mak/

Adjectiv

Declinarea adjectivului buimac
	Singular	Plural
Masculin	buimac	buimaci
Feminin	buimacă	buimace
Neutru	buimac	buimace

1. amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic.

Cuvinte derivate

• buimatic
• buimăci

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cambiu
• cuibam
• îmbuca

Referințe

• DEX '98 via DEX online