nobilime

română

Etimologie

Din nobil + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /no.bi'li.me/

Substantiv

Declinarea substantivului nobilime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nobilime	invariabil
Articulat	nobilimea	invariabil
Genitiv-Dativ	nobilimii	invariabil
Vocativ	nobilime	invariabil

1. (în unele țări, și în epoca modernă) categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocrație, noblețe.
2. nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate.
3. (rar) noblețe.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online