noimă

română

Etimologie

Din neogreacă νόημα (nóima).

Pronunție

• AFI: /ˈnoj.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului noimă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	noimă	noime
Articulat	noima	noimele
Genitiv-Dativ	noimei	noimelor
Vocativ	noimă	noimelor

1. înțeles, sens, conținut (al unui cuvânt sau enunț); rost.
2. (pop.) menire, țel, scop; motiv, cauză.
3. (rar) simbol, convenție.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Cu noimă = logic, cu judecată; înțelept, cuminte.
• Fără (nici o) noimă = fără sens, fără judecată; prostesc, absurd.

Expresii

• A nu avea (nici o) noimă = a fi fără sens, absurd

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amino
• moina

Referințe

• DEX '98 via DEX online