novatoare

română

Etimologie

Din novator.

Pronunție

• AFI: /no.va'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului novatoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	novatoare	novatoare
Articulat	novatoarea	novatoarele
Genitiv-Dativ	novatoarei	novatoarelor
Vocativ	novatoareo	novatoarelor

1. (livr.) persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă).
2. (peior.) persoană care vrea să inoveze cu orice preț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online