numărare
română
Etimologie
Din a număra.
Pronunție
- AFI: /nu.mə'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului numărare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | numărare | numărări |
| Articulat | numărarea | numărările |
| Genitiv-Dativ | numărării | numărărilor |
| Vocativ | numărare | numărărilor |
- acțiunea de a (se) număra și rezultatul ei; numărat, numărătură, numărătoare; numerație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online