numerota
Etimologie
Din franceză numéroter.
Pronunție
- AFI: /nu.me.ro'ta/
Verb
Conjugarea verbului numerota | |
Infinitiv | a numerota |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
numerotez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să numeroteze |
Participiu | numerotat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele).
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a însemna cu numere în ordine succesivă
|
|