serie
Etimologie
Din franceză série < latină séries.
Pronunție
- AFI: /'se.ri.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului serie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | serie | serii |
| Articulat | seria | seriile |
| Genitiv-Dativ | seriei | seriilor |
| Vocativ | serie | seriilor |
- înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune neîntreruptă de lucruri, de fapte etc. de același fel, care formează un ansamblu sau care sunt considerate astfel; șir; (p.ext.) mulțime, sumă.
- grup, tranșă, categorie într-o succesiune sau într-o clasificare.
- expresie matematică formată dintr-o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli și care sunt legați între ei cu semnul plus sau minus.
- (chim.) grup de compuși organici caracterizați prin faptul că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului.
- număr de ordine care se aplică pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip.
- număr caracteristic unuia dintre tipurile de fabricație a unor produse finite.
- complex de straturi care s-au depus în timpul unei epoci geologice.
- grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trăsătură comună.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De serie = (despre mărfuri, obiecte) fabricat, confecționat după același tip, împreună cu alte obiecte asemănătoare; comun, obișnuit, banal.
- (loc.adv.) În serie = în multe exemplare după același tip, în număr mare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online