nunțiu

română

Variante

• nunciu

Etimologie

Din italiană nunzio < latină nuntius.

Pronunție

• AFI: /ˈnun.ʦiu/

Substantiv

Declinarea substantivului nunțiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nunțiu	nunții
Articulat	nunțiul	nunțiii
Genitiv-Dativ	nunțiului	nunțiilor
Vocativ	'	'

1. reprezentant diplomatic al papei de la Roma într-o țară străină.

Sinonime

• (pol.) legat, nunțiu papal, nunțiu apostolic

Traduceri

reprezentant diplomatic papal

croată: nuncij (hrvatski) m. daneză: nuntius (dansk) engleză: nuncio (English) esperanto: nuncio (Esperanto) estoniană: nuntsius (eesti) finlandeză: nuntius (suomi) franceză: nonce (français) m.

germană: Nuntius (Deutsch) ido: nuncio (Ido) italiană: nunzio (italiano) latină: nuntius (Latina) m. neerlandeză: nuntius (Nederlands) m. portugheză: núncio (português) spaniolă: nuncio (español)

Referințe

• DEX online