oblicire
română
Etimologie
Din oblici.
Pronunție
- AFI: /o.bli'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului oblicire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oblicire | obliciri |
| Articulat | oblicirea | oblicirile |
| Genitiv-Dativ | oblicirii | oblicirilor |
| Vocativ | oblicire, oblicireo | oblicirilor |
- acțiunea de a oblici și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a oblici