oblicitate
română
Etimologie
Din franceză oblicité.
Pronunție
- AFI: /o.bli.ʧi'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului oblicitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | oblicitate | oblicități |
Articulat | oblicitatea | oblicitățile |
Genitiv-Dativ | oblicității | oblicităților |
Vocativ | oblicitate | oblicităților |
- proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online