obliterație

română

Etimologie

Din franceză oblitération < latină obliteratio.

Pronunție

• AFI: /o.bli.te'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului obliterație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obliterație	obliterații
Articulat	obliterația	obliterațiile
Genitiv-Dativ	obliterației	obliterațiilor
Vocativ	obliterație	obliterațiilor

1. obliterare.
2. (med.) obstrucție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online