obliterație
română
Etimologie
Din franceză oblitération < latină obliteratio.
Pronunție
- AFI: /o.bli.te'ra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului obliterație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obliterație | obliterații |
| Articulat | obliterația | obliterațiile |
| Genitiv-Dativ | obliterației | obliterațiilor |
| Vocativ | obliterație | obliterațiilor |
- obliterare.
- (med.) obstrucție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online