obstrucție

română

Etimologie

Din franceză obstruction < latină obstructio.

Pronunție

• AFI: /ob'struk.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului obstrucție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obstrucție	obstrucții
Articulat	obstrucția	obstrucțiile
Genitiv-Dativ	obstrucției	obstrucțiilor
Vocativ	obstrucție	obstrucțiilor

1. (med.) astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație.
2. tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; (p.ext.) opoziție înverșunată.
3. act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce sa o joace.
4. acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească.

Cuvinte derivate

• obstrucționa

Cuvinte compuse

• obstrucție intestinală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online