obrăznicie
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /o.brəz.ni'ʧi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului obrăznicie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obrăznicie | obrăznicii |
| Articulat | obrăznicia | obrăzniciile |
| Genitiv-Dativ | obrăzniciei | obrăzniciilor |
| Vocativ | obrăznicie | obrăzniciilor |
- atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online