obturator
română
Etimologie
Din franceză obturateur.
Pronunție
- AFI: /ob.tu.ra'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului obturator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obturator | obturatoare |
| Articulat | obturatorul | obturatoarele |
| Genitiv-Dativ | obturatorului | obturatoarelor |
| Vocativ | obturatorule | obturatoarelor |
- dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online