occiput

română

Etimologie

Din franceză, latină occiput.

Pronunție

• AFI: /ok.ʧi'put/

Substantiv

Declinarea substantivului occiput
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	occiput	occiputuri
Articulat	occiputul	occiputurile
Genitiv-Dativ	occiputului	occiputurilor
Vocativ	occiputule	occiputurilor

1. proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online