occiput
română
Etimologie
Din franceză, latină occiput.
Pronunție
- AFI: /ok.ʧi'put/
Substantiv
| Declinarea substantivului occiput | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | occiput | occiputuri |
| Articulat | occiputul | occiputurile |
| Genitiv-Dativ | occiputului | occiputurilor |
| Vocativ | occiputule | occiputurilor |
- proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online